clasa a 8-a Complementul circumstanţial de loc. Subordonata circumstanţială de loc

Complementul circumstanţial de loc determină un verb sau o locuţiune verbală, arată locul desfăşurării acţiunii, răspunde la întrebările: unde?, de unde?, până unde?, încotro?

Exemplu: Am poposit (unde?) lângă un izvor.
                                                  .........................

Rezolvă exerciţiile de mai jos
1. Subliniază complementul circumstanţial de loc.
a) Al doilea om ce locuieşte sub pălăria vişinie e badea Cireş-vierul.
b) Sara pe deal buciumul sună cu jale..
c) Pe câmpul îngheţat caii mureau.
d) De la Ineu drumul de ţară o ia printre păduri şi peste ţarine, lăsând la dreapta şi la stânga satele aşezate pe colţurile viilor.
e) Ş-acum alt vânt, cu alt cântec, a prins a sufla din spatele nostru.
f) Prietene, adă-mi spice de grâu
   sus, pe culmile munţilor.

2. Alcătuieşte:
 a) două propoziţii în care să existe complemente circumstanţiale de loc exprimate prin substantive comune
  Exemplu: Bătrâna,obosită şi îngheţată, s-a aşezat (unde?) lângă sobă.
                                                                                       ..................

b) două propoziţii în care să existe complemente circumstanţiale de loc exprimate prin adverbe
Exemplu: Mulţi se adăpostesc(unde?) acolo.
                                                         .........

3.

A ști sau a nu ști?

-          Să știi, Woldemar, că și în cele mai urâte împrejurări ale vieții poți să găsești ceva interesant, util și chiar plăcut. Dumnezeu ne pune multe oportunități ascunse pe cărările destinului, trebuie doar să le recunoaștem și să le apreciem.

-          Da, ma, tu știi atâtea lucruri, ai constatat tu meditativ. Ești extraordinară! Dar spune-mi, la ce ți-au folosit toate acestea?!

            Am râs cu poftă. Simțeam prin întuneric cum te uiți încurcat în direcția mea, neînțelegând ce putea să-mi provoace acel acces de veselie.

-          Cunoștințele, Woldemar, sunt necesare întâi de toate pentru tine însuți, sunt unelte de care ai nevoie pentru a înțelege și a simți viața și lumea în care trăiești, de asta în toate limbile cuvintele cunoștință și conștiință sunt paronime, adică sună aproape la fel. Nu poți fi conștient fără a cunoaște. Bunăoară, cineva care a citit Iliada se va uita cu alți ochi la ruinele Troiei. Fiecare dâmb, fiece rest de zid îi va spune ceva. El va vedea cu adevărat totul, va fi conștient de ce are în față, or noi vedem doar lucrurile pe care le înțelegem. Cel care nu știe nimic despre eposurile homerice va observa acolo doar niște pietre, pentru că el e capabil să deslușească doar atât. Peste o vreme s-ar putea să uite până și numele locului unde a fost, pentru că în creierul lui nu există nicio conexiune cu cele văzute, nu se poate crea vreo asociere cu ceva din cunoștințele ori experiența lui anterioară, Îți dai seama ce existență searbădă au astfel de oameni.

                                                                     (Woldemar de Oleg Serebrean)

1.      Care e diferența între a ști și a nu ști?

2.      Meditează asupra celor citite și scrie un eseu despre necesitatea cunoașterii.