-
Să
știi, Woldemar, că și în cele mai urâte împrejurări ale vieții poți să găsești
ceva interesant, util și chiar plăcut. Dumnezeu ne pune multe oportunități
ascunse pe cărările destinului, trebuie doar să le recunoaștem și să le
apreciem.
-
Da,
ma, tu știi atâtea lucruri, ai constatat tu meditativ. Ești extraordinară! Dar
spune-mi, la ce ți-au folosit toate acestea?!
Am râs cu poftă. Simțeam prin
întuneric cum te uiți încurcat în direcția mea, neînțelegând ce putea să-mi
provoace acel acces de veselie.
-
Cunoștințele,
Woldemar, sunt necesare întâi de toate pentru tine însuți, sunt unelte de care
ai nevoie pentru a înțelege și a simți viața și lumea în care trăiești, de asta
în toate limbile cuvintele cunoștință și conștiință sunt paronime, adică sună
aproape la fel. Nu poți fi conștient fără a cunoaște. Bunăoară, cineva care a
citit Iliada se va uita cu alți ochi la ruinele Troiei. Fiecare dâmb,
fiece rest de zid îi va spune ceva. El va vedea cu adevărat totul, va fi
conștient de ce are în față, or noi vedem doar lucrurile pe care le înțelegem.
Cel care nu știe nimic despre eposurile homerice va observa acolo doar niște
pietre, pentru că el e capabil să deslușească doar atât. Peste o vreme s-ar
putea să uite până și numele locului unde a fost, pentru că în creierul lui nu
există nicio conexiune cu cele văzute, nu se poate crea vreo asociere cu ceva
din cunoștințele ori experiența lui anterioară, Îți dai seama ce existență
searbădă au astfel de oameni.
(Woldemar de
Oleg Serebrean)
1.
Care
e diferența între a ști și a nu ști?
2.
Meditează
asupra celor citite și scrie un eseu despre necesitatea cunoașterii.
